User Tools

Site Tools


1.1apatrarevolutieindustraiala

This is an old revision of the document!


Informatica in contextul celei de-a patra revolutii industriale

Contextul istoric

Prezenta lucrare este gândită pentru a arăta profesorilor de informatica tendintele actuale din domeniul informaticii si impactul acestora asupra oamenilor si asupra societatii in general.

In privinta informaticii exista diferite perceptii in societate. Pentru unii evolutia tehnologica este o sursa de progres si bunastare. Pentru altii, informatica pare a provoca probleme sociale ingrijoratoare cum ar fi somaj, migratie si dezechilibre sociale majore. Mai exista si o a treia categorie de oameni care privesc informatica ca pe o tehnologie obisnuita, asemeni altor tehnologii, si nu considera ca poate produce schimbari socio-economice majore. Aceasta a treia categorie este astazi putin numeroasa deoarece explozia Internet-ului, a dispozitivelor mobile si a robotilor au infirmat ultima perspectiva enumerata mai sus. ijkiojuijuijuijnui

Tot mai multi oameni vad astazi in informatica o amenintare la adresa modului lor de viata. Cand UBER lasa fara locuri de munca angajatii firmelor de taxi, acestia se revolta si cauta sa faca presiuni legale prin care sa se apere. In realitate insa ne confruntam cu un proces istoric normal prin care o forma de civilizatie o inlocuieste pe alta. Prezenta lucrare este scrisa din perspectiva celor ce cred ca prin informatica se poate obtine progres si o viata mai buna pentru oameni. Argumentele sunt oferite in paginile urmatoare. Ca in orice moment de schimbare exista noi castigatori si noi pierzatori. Perpectiva oferita in aceasta lucrare va ajuta cititorii sa fie printre noii castigatori.

Citind aceasta lucrare veti putea intelege că evolutia tehnologica face parte dintr-o evoluție firească a umanității care se adaptează la noile tehnologii informatice dezvoltate în ultimele decenii. Prin această lucrare, tinerii si profesorii pot înțelege tendințele generale spre care se îndreaptă umanitatea în momentul instalării definitive a Societății Informaționale. În plus, ei își pot însuși elementele de bază din domeniul informaticii fără de care nu vor putea lucra în viitor în cele mai importante domenii. Concepte precum big data, cloud computing, social networks, securitate cibernetică și mobile programming se vor utiliza la scară largă în viitor și trebuie să se găsească în bagajul de cunoștințe al oricărui profesor de informatica.

Umanitatea se află în prezent în proces de trecere spre o nouă formă de civilizație numită Societatea Informațională care are la bază software-ul, hardware-ul și roboții. Aceste tehnologii induc modificări foarte profunde la nivel social schimbând inclusiv felul în care este organizată activitatea economică și piața muncii. Înțelegerea tehnologiilor informatice este o condiție necesară pentru a putea fi activ în societatea de mâine. Înțelegerea felului prin care se naște noul val de civilizație, denumit de către Alvin Toffler Societatea Informațională, este de asemenea un lucru necesar pentru cei care vor sa se situeze in categoria noilor castigatori. Impactul economic, social, politic, demografic, cultural și militar al noilor tehnologii informatice nu trebuie ignorat de către cei care predau astazi informatica.

Majoritatea elevilor si profesorilor de astăzi navighează prin aceste ape tulburi fără a avea un ghid. Ei sunt asemenea unei nave care trece prin furtună într-o zonă stâncoasă fără a avea mijloace moderne de navigare. Lucrarea de față se vrea un ajutor în sprijinul celor care caută să înțeleagă care este drumul pe care trebuie să îl urmeze pentru a fi printre castigatori.

Generația actuală de tineri este supusă unor provocări și oportunități fără precedent ca urmare a faptului că cele mai multe din ocupațiile care vor fi disponibile absolvenților în viitor nici nu existau în urmă cu câțiva ani. Aproape toate locurile de muncă nou create utilizează în mod profund tehnologii informatice. Actualele generații de absolvenți trăiesc ceea ce Alvin Tofler numea în urmă cu câteva decenii ,,Șocul viitorului”. Ei se lovesc de o societate diferita de cea a parintilor lor si pentru care scoala industriala clasica nu poate sa ii pregateasca suficient.

Pentru mulți tineri care vor absolvi scolile în deceniile doi și trei ale secolului al XXI-lea, lumea pare a fi o enormă sursă de incertitudini. Dispar anual multe job-uri, profesii mai mult sau mai puțin tradiționale nu mai au viitor, tehnologiile noi automatizează și robotizează tot mai multe procese productive care generează șomaj. Lumea a devenit plină de mall-uri și magazine în care sunt vândute cantități enorme de bunuri pe care fabricile le realizează tot mai mult cu roboți și tot mai puțin cu angajați umani.

În plus, exista numeroase conflicte armate, atentate teroriste și zeci de milioane de oameni care emigrează din motive economice pe continentul european sau nord-american. Presa este plină de articole ale unor analiști care se întrec în a face prognoze care mai de care mai pesimiste mergând până acolo încat îi determină pe mulți să tragă concluzia că lumea se află pe o cale greșită și că ne îndreptăm spre o iminentă catastrofă. Toate acestea pun în mare dificultate un tânăr sau o tânără care dorește să urmeze o pregătire adecvată provocărilor viitoare.

Viziunea propusă în prezenta lucrare este diferită. Ea pleacă de la ideea că avem în fața o remodelare istorica a civilizatiei (Toffler, 1980), moment care trebuie vazut drept o oportunitate. Lucrarea de față prezintă profesorilor elementele introductive de care au nevoie pentru a putea supraviețui în Societatea Informațională. Capitolele următoare reprezintă un punct de plecare pentru cei care doresc să depășească cu success provocările acestui val tehnologic care schimbă civilizația umană.

Valurile de Civilizatie: agricola, industriala si informationala

În cartea sa de referință ,,Al treilea val” autorul american Alvin Toffler împarte istoria în trei mari valuri de civilizație: agricolă - bazată pe cultivarea pământului, industrială - bazată pe puterea mecanică a mașinilor și informațională - bazată pe puterea software-ului și a roboților. În momentul de față asistăm la o confruntare între al treilea val de civilizație, cel al societății informaționale, și al doilea val, cel al industrialismului care este eliminat în mod violent de către societatea informațională. Ca orice schimbare, trecerea de la societatea industrială la cea informațională întâmpină rezistență socială din partea oamenilor obișnuiți să trăiască în industrialism. După cum spunea Niccolo Machiavelli în cartea sa Principele, ,,nu este nimic mai greu de realizat decât o nouă ordine a lucrurilor” (Machiavelli, 1532) căci partizanii vechii ordini se vor transforma în adversari înrăiți pe când adepții noii ordini vor fi destul de lenți în reacții.

Pentru o mai buna intelegere a elementelor ce tin de Societatea Informationala vom realiza o analiza comparativă între cele trei tipuri de civilizații și vom face de asemenea și o trecere în revistă a interacțiunii dintre al doilea și al treilea val de civilizație.

Societatea agricolă a fost caracterizată de munca pământului cu ajutorul brațelor umane și al animalelelor. Agricultura a fost principala ocupație a oamenilor în societatea agricolă, iar clasa conducătoare era formată din preoți si nobili. Liderii formațiunilor politice erau regi sau principi și puterea se transmitea de la o generație la alta ereditar.

Societatea industrială a apărut odată cu progresul tehnologic prin utilizarea forței mecanice. Ea a apărut odată cu introducerea motoarelor cu abur de către James Watt. Ulterior au apărut numeroase alte mașini și tipuri de motoare. Societatea industrială a produs o modificare profundă a vieții oamenilor prin modificarea familiilor, mutarea populației spre zonele urbane, introducerea școlilor, apariția sistemelor de asigurări, răspândirea pe scară largă a spitalelor, inventarea sistemelor birocratice și aparitia persoanelor juridice. Rolul central s-a mutat de la preoți spre proprietarii de bănci și fabrici care au devenit noua clasă conducătoare a societății. Stilul de gândire a devenit unul industrial, orientat pe profit. Noile state naționale apărute au eliminat transmiterea ereditară a puterii, liderii politici devenind aleși prin vot.

Societatea informațională este o consecință a evoluției tehnologice înregistrată începând cu apariția calculatoarelor în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Toffler plasează începutul societății informaționale în anii ’60 (Toffler, 1980), însă publicul larg a început să perceapă noul val de tehnologie abia după răspândirea Internet-ului în anii ’90. În principiu, societatea informațională, sau societatea celui de-al treilea val, reprezintă societatea bazată pe computere adică pe hardware și software. Conceptul este încă intens dezbătut fiind lansate numeroase intrepretari și chiar denumiri alternative. Principalele denumiri alternative utilizate astăzi sunt: societatea cunoașterii și a patra revoluție industrială. Denumiri și concepte similare, dar mai puțin răspândite sunt: post-industrialiasm, societate telematică, revoluție informațională, post-fordism sau societate post-modernă.

Socieatatea informaționala reprezintă un val de civilizație care produce schimbări profunde în societatea de astăzi. Din punct de vedere teoretic, conceptul este însa unul în curs de definire. Fenomenul prin care noi oamenii suntem supuși unui proces de schimbare majoră pe care nu îl înțelegem din punct de vedere teoretic nu este nou. Revoluția industriala a fost teoretizată si acceptată de către public abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, la aproape o sută de ani după ce schimbările s-au produs efectiv, în lucrările lui Arnold Toynbee (Beniger, 2009).

Conceptul de societate informațională a fost îmbrățișat relativ repede la nivel politic. Japonia a integrat principiile societății informaționale în cadrul politicilor economice ale guvernului japonez încă din anii ’70, în timp ce Uniunea Europeană a făcut acest lucru la inceputul anilor ‘90 (Webster, 2014). Numeroase alte state au făcut același lucru în diverse modalități. La nivelul Uniunii Europene a fost chiar adoptată Strategia de la Lisabona, în luna martie a anului 2000, care își propunea să transforme Uniunea Europeană în cea mai puternică economie bazată pe cunoaștere până în 2010. Scopul nu fost atins, termenul de implementare a conomiei bazate pe cunoaștere fiind devansat. Ideile care stau la baza Strategiei de la Lisabona continuă să stea la baza alocarii fondurilor Uniunii Europene chiar și la data publicării acestui material.

În literatura de specialitate există numeroase definiții ale societății informationale pe care le vom enumera pe scurt în continuare. Pentru simplitate, pe parcursul acestei cărți vom opera cu o definiție proprie substanțial simplificată, utilă tinerilor care doresc să înțeleagă în ce direcție trebuie să se îndrepte. Din punctul nostru de vedere, Societatea Informationala reprezintă acea formă de organizare a vieții economice, sociale, militare și culturale în care munca repetitivă este realizată de către programe software și roboți controlați de programe software, iar munca creativă este realizată de oameni. Este o definiție eminamente ocupațională, în sensul că definește societatea informațională din punct de vedere al ocupațiilor pe care le vor avea oamenii. Munca repetitivă include atât munca industrială de tip blue-collar (realizată de muncitorii de pe liniile de fabricație, în general cu studii medii) cât și munca industrială de tip white-collar (realizată de funcționarii din birouri, de multe ori cu studii superioare).

Înainte de a prezenta pe scurt viziunea unor autori consacrați în domeniu, vom prezenta schematic o viziune proprie asupra evoluției celor trei valuri de civilizație enumerate de către Toffler.

După cum se poate vedea din tabelul de mai sus, cele trei valuri de civilizație au condus la o creștere semnificativă a duratei medii de viață a omenilor. După pararea mea, această creștere a duratei medii de viață, însoțită și de creșterea nivelului de trai au reprezentat motive care i-au determinat pe oameni să îmbrățișeze noile posibilități tehnico economice apărute.

Ideile prezentate mai sus pleacă de la viziunea lui Alvin Toffler prezentată în cartea Al Treilea Val. Lucrarea lui Toffler prezintă cel mai bine felul cum se întrepătrund cele trei valuri de civilizație și indică o viziune de ansamblu asupra trecutului, prezentului și viitorului. Pe lângă această viziune asupra societății informaționale, în literatură de specialitate există numeroase alte abordări. În cele ce urmează sunt prezentate succint câteva din cele mai importante abordări:

• Daniel Bell care a pus bazele teoriei societății post-industriale. Fost jurnalist, Bell a intuit corect încă din anii ‘70 transformarea societății industriale într-o societate informațională condusă de informații și bazată pe servicii. În conformitate cu idele lui Bell, noua societate informațională urma să aibă trei caracteristici fundamentale: transformarea producției de bunuri în producție de servicii, industriile bazate pe știință și tehnologie vor avea un rol social central și apariția unei noi elite tehnice și a unor noi modalități de stratificare socială (Bell, 1973). Bell nu a fost însă interesat în mod principal de aspectele tehnologice, ci mai mult de implicațiile sociale ale dezvoltării tehnologiei;

• Joseph Schumpeter a cărui teorie a ,,distrugerii creatoare” stă la bază Strategiei de la Lisabona. Schumpeter s-a născut la Viena, la sfarsitul sec. XIX, unde a fost pentru scurt timp Ministru de Finanțe însă adevărata sa carieră a realizat-o în SUA ca intelectual. A fost pentru scurt timp și profesor la Universitatea din Cernăuți. În viziunea lui Schumpeter, antreprenorii inovativi produc creștere economică prin faptul că distrug companii existente care dețin prin ele sau prin lucrătorii lor un anumit grad de monopol tehnologic, financiar sau de altă natură (Sidak, 2009). Se înlătura astfel blocaje suboptimale impuse de companii sau persoane care se bucură de privilegii datorate unor experiențe trecute însă fără valoare în viitor. Teoriile lui Schumpeter stau la bază Strategiei de la Lisabona, document pe baza căruia au fost alocate sume importante de bani la nivelul Uniunii Europene;

• Destanne de Bernis, creatorul conceptului de ,,industrie industrializantă” de la care a plecat ,,școala regularizării” reprezintă un alt autor care a emis o teorie economică cu privire la viitorul lumii după etapa industrială. Economist de stânga, De Bernis afirma că anumite industrii pot juca rol de coloană vertebrală în formarea sistemului economic al unei țări. Spre exemplu, industria IT este privită că o ,,industrie industrializanta“ în anumite țări, inclusiv în România acestei perioade. De Bernis a introdus și temenul de ,,regularizare” de la care a plecat teoria regularizării. Principalul gânditor care a pus bazele teoriei regularizării a fost Robert Boyer. Cu privire la aceasta el afirma că reprezinta ,,studiul transformării relațiilor sociale, care creează noi forme - atât economice cât și non-economice - organizate sub forma unor structuri care reproduc o structură predeterminată”(Boyer, 1990);

• Manuel Castellas, cel care a introdus in 1996 conceptul de network society (societate în rețea). Gânditor născut în Spania, Castellas reprezintă unul dintre autorii care au influențat semnificativ conceptul de Societate Informaționala începând cu anul 1996. Lucrarea sa fundamentală, ,,The Information Age: Economy, Society and Culture” reprezintă o trilogie compusă din ,,The Rise of the Network Society” (1996), ,,The Power of Identity” (1997) si ,,End of Millennium” (1998). În lucrările sale, Castellas descrie trecerea de la o societate industrială la cea informațională în care accentul se pune pe informație și servicii care, în opinia sa, a inceput în anii ‘70 (Castellas, 2010). Elementul central în gândirea lui Castellas este cel de rețea. El considera că Societatea în Retea este structurată în jurul rețelelor de oameni și nu în jurul indivizilor și că aceste rețele funcționează cu ajutorul unor informații care circula prin intermediul rețelelor de calculatoare și al Internet-ului (Castellas, 2010). Pornind de la acest concept de rețea, Castellas reia temele lui Alvin Toffler legate de principalele aspecte ale vietii socio-economie în viitoarea societate informațională. Aceste teme pun accent pe corporația viitorului, locurile de muncă ale viitorului și influența lor asupra vieții politice. Castellas nu reușește insa să intuiască evenimente precum Brexit sau alegerea lui Trump în SUA;

În mare măsură se poate afirma că evoluțiile ultimilor ani sunt însă mai complexe decât afirmau autorii acestor studii. Societatea informațională este bazată, fără dubiu, pe computere. Mai exact pe software-ul din computere.

Mutarea valorii economice spre producția de software este un proces în desfășurare care nu va putea fi oprit. Multe din convingerile lui Bell, Castellas, Schumpeter, de Bernis, Boyer și alții sunt însă discutabile. Proiectul Uniunii Europene este o construcție în care se regăsesc, în măsură considerabilă, o parte din ideile gânditorilor prezentați mai sus. Eșecurile înregistrate în 2016 de proiectul UE duc la concluzia că este nevoie de o regândire a modului de înțelegere și implementare a Societății Informaționale.

Indiferent însă de modul cum va fi privită trecerea de la societatea industrială spre cea informațională, este esențial să înțelegem că în centrul societății informaționale va fi omul ca și creator de software. Aici este probabil punctul slab al teoriilor de mai sus căci nu insistă pe importanța transformării omului în creator de software. Piața muncii a demonstrat în ultimii ani că oricine este un creator de software se poate integra fără probleme în societatea informațională.

Astazi s-a impus in limbajul curent termenul de a Patra Revolutie Industriala sau Industry 4.0. Pentru a intelege mai bine conceptul va rugam sa studiati figura 1.1. care prezinta schematic evolutia din ultimii 300 de ani, adica ciocnirea valului 2(Societatea Industriala) cu valul 3(Societatea Informationala).

Figura 1.1 Reprezentare schematica a evolutiei Societatii Industriale si a ciocnirii acesteia cu Societatea Informationala. (Roland Berger srl, 2017)

Se pot observa momentele importante in evolutia industrialismului si indepartarea treptata a acestuia de catre Societatea Informationala. A nu se confunda aceste patru valuri tehnologice cu perspectiva lui Toffler care imparte istoria ultimilor 10,000 de ani in trei valuri de civilizatie(Agricola, Industriala si Informationala). Este de asteptat ca a Patra Revolutie Industriala sa incheie definitiv tranzitia la Societatea Informationala.

1.1apatrarevolutieindustraiala.1500709272.txt.gz · Last modified: 2017/07/22 07:41 by nusa.dumitriu